Controversa dintre susținătorii Regelui Mihai și ai Mareșalului Ion Antonescu, legată de obsedanta întrebare: “lovitura de stat de la 23 august a dus la comunizarea României?” va dura o lungă perioadă de timp, până nu se vor deschide toate arhivele celui de-al doilea război mondial. “Dezbaterea (în sensul de controversă) nu se va termina niciodată,” susține istoricul Sorin Berilă. “Putem face la nesfârșit discuții contrafactuale, putem pune mii de întrebări: „What if?” – însă istoria se face și se discută pe faptele concrete.
Cred că Antonescu a fost prizonierul unei personalități și a unei concepții cavalerești și de asemenea că a întârziat ieșirea din alianța cu Axa (pe care o pregătea după catastrofa de la Stalingrad, când și-a dat seama că războiul e pierdut). A încercat să câștige cât mai mult și a pierdut totul „Sauf l’honneur.”,cum spunea François I-ul, reluat de Clemmenceau, dacă nu mă înșel.
Regele Mihai a făcut ce trebuia și ce dorea întreg poporul și chiar și armata, însă situația complicată, brutalitatea sovieticilor și jocul duplicitar al Aliaților au dus la constatarea că Lovitura de Stat de la 23 august 1944 să aibă și o componență negativă importantă.
Eu nu cred că ceea ce a urmat putea fi evitat, ori măcar îndulcit. Zarurile fuseseră aruncate și noi nu aveam nici un instrument să influențăm jocul,” este de părere Sorin Berilă.
Cât despre relația cu Germania, „Am fost acuzați că i-am trădat, în mai multe memorii scrise de foști generali germani, dar și în conștiința neamțului de rând. Adevărul este că Germania ne-a trădat prima, pentru a ne atrage în sfera ei de influență. Prima oară față de ruși, în 23 august 1939 (Pactul Ribbentrop – Molotov), iar a doua oară în vara lui 1940, când cu Diktatul de la Viena.
Așa că să ne mai lase!” – mai spune Berilă, autor al cărților: «Stalingrad» și «Apostolii întunericului și comunizarea României»
Marius GHILEZAN
