Interviu Simona Vrăbiescu-Kleckner. Partea I

Bună seara dragilor! Astăzi am o prietenă veche din Statele Unite a Americii. Este al doilea editorial care scro anul acesta despre ea în România Liberă. Viziunea limpede a ultimului boier trumpist, Simona Brăbiescu-Kleckner. Bună seara, Simona! Îmi permiți să zic per tu, pentru că suntem în modelul americanesc. și încercăm în decursul a două emisiuni să facem un profil sau un profile, cum ziceți voi, în Florida, nu în Florida. Te tragi din niște boieri din locul Șteni, județul Dolci, mama moșereasă, tata boier. Care e diferența între boieri și moșieri? Am aflat și eu mult mai târziu. boierii sunt cei care au primit pământ de la conducătorii statului unde lucrau care era cazul străbunicului meu care a lucrat în timpul prințului Bibescu Nultenia care i-a dăruit niște pământ în timp ce era pitar și a devenit boier de neam pe când din familia mamei străbunicul meu, era un om foarte industrios și care a știut să-și facă averea singur și se numea proprietar moșier. Trebuie spus că Simona Vrăbiescu Kleckner a fugit în anii, în mijlocul anilor 60 în Statele Unite ale Americii. 65. 65. Am zis că la mijloc este fica lui Gheorghe Vrăbiescu, fondatorul Consiliului Legislativ din România. Am zis. Nu, nu. El a lucrat la Consiliul Legislativ, însă a lucrat și la Codul Penal Românesc cu un grup de profesori, cum ar fi Ionescu Dolj, Pela Dongoroz, primul cod penal al României care se numește Carol al Doilea din 1937 și pe care de-a cursul anilor au tot încercat-o. să-l modifice, să-l schimbe încât la ora de față dacă tata l-ar vedea cred că ar mai muri odată Cât despre mama spuneți-ne despre mama de tata știm toată lumea știe, cel puțin din lumea juridică știe cine este Gheorghe Vrabiescu, a scris tone de cărți, a fost profesor la Universitatea București, dar mama, despre mama nu știm Tata și-a făcut împreună cu fratele lui studiile la Sorbona a întrerupt în timpul primului război mondial că erau foarte patrioți și s-au venit în România s-au înrolat în război și după război au revenit și atunci și-au luat amândoi doctoratul în 1926 Păi în 1927 te-ai născut tu Nu În 1922-1923 au terminat, a venit la Craiova unde a devenit avocat iar faptul că își luase doctoratul de la Sorbona, Ionescu Dolj a intervenit și a fost transferat la București. Dar înainte să se transfere în 1926, în 1925 s-a căsătorit cu mama care se nemerea să fie la Craiova. De ce spun că să ne merea să fie la Craiova? Pentru că familia ei originară era tot Olten, dar de la Calafat, străbunicul meu din partea ei era chiar de la Maglavit, satul Maglavit. Și pentru că acolo la Calafat la un moment dat a fost o criză, lumea murea de tuberculoză. Bunica mea, mama mamii mele, văzând că una din fetițele ei a murit de tuberculoză, a luat-o pe mama și pe sora ei, Constanța, și au stat 15 ani în Elveția. Când au împlinit vârsta de 19 ani, bunica mea a zis, gata, acum vă întoarceți înapoi în România unde trebuie să vă căsătoriți. Dar mama cum o chema de fată? Clemența, prescurtat Manții. Sora ei era Constanța, prescurtat Tanții. Așa că eu le știu o viață întreagă, Manții și Tanții. Și Tanții, Manții și Tanții. Ce frumos! Au avut două vieți separate. Mama una mult mai complicată, Tanții căstorindu-se cu profesorul, profesorul de limbă latină și un om foarte erudit, care a fost președintele scritorilor români în anii 40, au plecat la Paris și au locuit acolo cu vuna mea verișoară Ioana Herescu, care era cu patru ani mai mică decât mine. Pe și pe moșierii lui mama, cum îi chemau numele de familie? Cionea. Cionea. Am înțeles. Dar acum dacă mă lași, aș vrea să încep cu originea familiei Vrăbiescu, după aceea am să trec la familia Cionea, Mirică, din partea mamii și după aceea la urmă am să vorbesc și de mine. Până atunci vreau să spun că Simona Vrăbiescu-Cleckner a avut o activitate extraordinară în slujba… României, a fost președinta Comitetului Acord în Statele Unite ale Americii în anii 90 pentru strângerea reloarea legăturilor istorice dintre SUA și Statele Unite între SUA și România iar fotografia este cu Rudy Kleckner iubitul ei soț care acum are 95 de ani, iar 97, mulți ani înainte în căsuța lor de pe strada intrarea armașului de pe intrarea armașului și ce să vedeți vor să renunțe la casele din America și să vină încoace. Deci vreau să fiu obormântată în România pentru că toată familia mea care se trage aproape din 1300 încoace dar acte oficiale n-am decât de la 1501. Așa că am obligația, dorința, suflet să mor pe pământ românesc. Și am hotărât, din cauza vârstii înaintate, ca la anul să venim definitiv în țară. Că o să fie sănătoși, că o să fie bolnavi, nu știu, dar vreau să venim aici. Și cu baba Novac aveți legături istorice, genealogie? Da, sigur că da. Am avut norocul… să găsesc, sau tatăl meu mi-a dat un dosar al familiei Vrăbiescu de la Tribunalul Dolj din 1864 numărul 494 în Tribunalul Dolj din care am aflat acte oficiale care încep cu Drăgan să numea Drăgan, Drăgan Drăgan Dabul Spătaru din 1501, primul care este scris în acel dosar și care se afla în satul Locusteni, acolo unde există și Amărăștii de Sus, Amărăștii de Jos, în apropierea unde se varză Oltul. în Dunăre, sud acolo. Și acolo au format ei și satul Brabeți, unde până la urmă toată familia s-a instalat. Acest dabul a avut mulți copii, printre care unul, Baba Novac, în 1640, mă laud că a fost banul Olteniei. Mmm. Banul, dragi ascultori, este un fel de guvernator local. Este guvernatorul Olteniei. În 1640. După aceea urmează… Oștean în armată lumea Eviteazu. Da. Și în continuare sunt o serie de Ilie și Constantin și de nume care sunt mult prea mulți ca să-i înști. Da. Dar care erau postelnici sau erau în Dar vreau să mă opresc acum în 1780, după care urmează trei Constantini. Primul Constantin se numește Constantin din Mică, Brabețeanu, din cauza satului Brabeț și au luat numele din… de Brabețeanu. Constantin dinică Brabețeanu era preot și a avut foarte mulți copii. El era stră, stră, stră bunicul meu. Dintre acești copii mulți a avut altul care s-a numit Constantin care a fost protopop și care a fost ctitorii bisericii de la Brabeți pe pe care împreună cu soțul meu Rudi, acum câțiva ani de zile, am vizitat biserica care există și astăzi. Și am plăcerea să am o icoană din acea biserică care o am aici în București, în intrarea armașului. Când vii, ți-o arăt. Și acest Constantin protopopul este unul din cele mai mari. A avut foarte mulți copii, să nu nea Brădiști ăsta, Brabețeanu, pântre care el era stră-stră bunicul meu, a avut altul tot Constantin, pântre mulți alții, care era stră bunicul meu, născut în 1815 și care și-a schimbat numele. Nu știu din ce motiv, îi s-a părut lui că o vrabie e mai importantă decât un brabete, care era vrabia în Oltenia numită Brabete. Și atunci a schimbat numele și a devenit Vrăbiescu, împreună cu alt frate a lui, Ilie, care s-a retras. Acum am să vorbesc. Întâi de acest Ilie pentru că e mai scurt, după aia am să vorbesc de Constantin unde am de spus mai multe. Acest Ilie a fost căstorit cu o doamnă Mavrodin, a avut o fică Olga care s-a măritat cu un anume Stolojan, a avut o fică Lia care s-a măritat cu vintil. Brătianu și au avut un fiu pe Vintilica și pe acest Vintilica l-am cunoscut și eu când a venit Coposul Am ajutat la mormântarea lui a Flonica în 1995 Așa și Vintilica a venit la cu grupul lui Coposul la Washington când au fost invitați la breakfast prayer de către congres de cambra congresului lui Da și atunci întâmplător am aflat această legătură când l-am rugat pe Vintilica să-mi ia niște bani să-i ducă la un nepot în România. Când a auzit numele repotului Dan Pleș, a zis că ăsta este rudă cu mine. Și atunci am descoperit că Olga, bunica lui, era născută vreo… Deci înseamnă că te înrudești cu brătienii. Da, într-un fel. Prin illi. care era frate cu străbunicul meu. Dar cum o știu tribunalul așa mulți ani, atâtea secole? Uite cum, pentru că unul din urmași a devenit istoric genealog, Dan Pleșa. Și Dan Pleșa a fost acela care a urmărit totul și a reușit să construiește afle despre acest dosar pe care l-am găsit în arhiva tatălui. Hai zi mai la fratele că avem deja 14 minute. Așa. Acum acest Constantin Vrăbiescu a avut noroc în viața lui de când s-a născut și până a murit a trecut printr-o etapă a României care a mers din ce în ce mai bine. Adică… Ce profe? El la 12 ani a trăit convenția de la Ackerman, adică cetatea albă, în care domnitorii români au avut voie de la ruși și de la turci ca să domnească șapte ani. După aceea, mai târziu, după câțiva ani, a fost convenția de la Adrianopole, în care… domnitorii români au avut voie să stea pe viață și în același timp România avea voie acum să facă comerț pe Dunăre. Și el ce rol avea la casă de domnești? Stai puțin, ai răbdare. După aceea el a trecut prin regulamentul organic când cele două, Moldova și Montenia au început să aibă legături între ele, după care a durat vreo 20-30 de ani această perioadă, până în 1859, când l-a apucat pe Alexandru Ion Cuza cu unirea principatelor. Și la urmă a apucat la 63 de ani și venitul regelui Carol în monarhie. Ce era el, Constantin? Constantin. Constantin a trăit în timpul principilor Șuțu, Grigore Ghica, Bibescu care i-a dat pământul în timpul căruia a fost pitar, ceea ce înseamnă că se ocupa la curte de alimentarea și de bunul mers al curții, un fel de chief of staff, cum mai vrea să fie așa. După adresa. După aceea, în timpul când, după Adrianopole, a fost Comitetul Adhoc între cele două principate, când el a devenit deputat liberal în Comitetul Adhoc și după aceea, după unirea principatelor, când s-a înființat în sfârșit Parlamentul, el a fost deputat în Parlamentul. Parlament și a lucrat și în timpul lui a fost și în 1864 cândva a fost eliberarea țiganilor care erau sclavi cumva până atunci. Și el era din liberalii moderat sau liberalii radicali? Era liberal din Partidul Național Liberal. Dar era din aripa moderată sau cea a radicalilor care cele din urmă au făcut Partidul Conserv? A fost două tabere. Da, probabil că la început el a fost cu conservatorii. Deci toată viața lui el a mers din treaptă în treaptă în treaptă formarea României până la monarhie. A avut numai satisfacție și a murit normal la bârsta de 77 de ani. Și a prins venirea lui Carol I. Și a prins în 1860. pentru că el a murit în 1872 așa, acum el a fost căsătorit cu Angela Caneciu care era fica primului arhitect din Craiova și care avea și o soră Sofia care și aia s-a căsătorit foarte bine și era… filantroapă, dădeau o mulțime de bani în dreapta și în stânga. Ei au avut patru copii. A avut întâi și întâi pe Paulina despre care va trebui să vorbesc că de fapt a fost una din importantă. După aceea a avut pe păbunicul meu, Iorgu. După aceea a avut pe Iulian cel cu casa care mi-a arătat-o cu fereastra de la Craiova și la urmă de tot Nicolae așa acum cei care au avut studii importante de exemplu Paulina a făcut studii la liceu de călugărițe de la Craiova și după aceea a studiat la Viena. S-a căzătorit cu Gogu Vorvoreanu. Gogu Vorvoreanu, familia lui venea din Austro-Ungaria, era foarte importantă, a rămas în Oltenia, nu știu din ce motive, și el… a studiat în Germania. A venit înapoi și a devenit industriaș. A devenit moșier, mare proprietar. A fost foarte important în politica oltenească, tot în Partidul Național Liberal. Din acord cu… Gorghean Vorvoreanu. Da, Gogu Vorvoreanu. Gogu Vorvoreanu. V-am trăit să puneți. Aceasta este casa din Craiova. Aia e casa din Craiova. Vă spun de ce este importantă. A fost și primar, a fost și prefect, a clădit casa. Casa și a ctitorit și biserica de pe aceeași stradă, Buzesti din Craiova. De ce casa este importantă? Pentru că ei au avut 12 copii, dintre care 7 au trăit și dintre care i-am cunoscut pe toți. Dar cel mai important dintre copiii lui a fost Aurelia, cea mai învârstă măritată, cu pețe. Petre Călinescu, fratele lui Armand Călinescu, care a fost mare politician și ministru în România. După aceea a fost Florica Pleșa, care are o casă mare, superbă, clădită de Pleșa, chiar vizavi tot pe aceeași stradă, Buzești, de către Pleșa. Și după aceea… nenea Costinel Borvoreanu, ultimul care a apucat în România naționalizările și a rămas fără niciun ban din toată averea aceea care s-a luat tot de către statii, către comuniști și nu mai avea din ce să trăiască. Și atunci… Zine puțin despre bunicul, tatăl lui Gheorghe și lui Nicolae. Stai, stai, stai, să termin cu casa lungungul Borvoreanu. asta de aia Gogu Vorvoreanu a murit și această casă a rămas ultimul său fi Costinel Costinel nu mai a venit din ce să trăiască, s-a dus și a vorbit cu patriarchul Nestor Vornicescu și a spus care e problema și a spus uite, eu vă las această casă dar vin în fără oficializare matriarhia i-a trimis ban lunar din care a putut să trăiască și patriarhia s-a mutat în această casă unde și astăzi este casa mitropoliei unde au fost toți mitropolitul Teofan mitropolitul nu știu care este acum așa Așa. Bunicul meu… Tata lui Iocă și al lui Nicolae. Bunicul. Da. Stai. Înainte de asta a fost Iulian Vrăbiescu, ăla cu casa, care a făcut studiile tot la Sorbona, care a fost procuror, care a fost primarul Craiovii, care a fost prefectul județului Dolș, care a fost decorat de steaua României și a doua decorație, coroana a Romei. Îl zic că foarte important personajul. Iulian. Iulian. Fratele lui bunicul care îl chema? Bunicul Iorgu. Iorgu. Iorgu. Iulian era cel mai bun. Iorgu era un om care a rămas cu moșiile lămase de către străbunicul Constantin și el s-a ocupat de moșie. S-a căsătorit cu Ecaterina Branețu. Și Iorgu a murit foarte tânăr. Au avut doi copii, George și Nicolae. George, tatăl meu și Nicolae, unchiul meu. Amândoi au făcut dreptul. Și nu repet că am spus de la început. Au fost la Sorbonă, au întrerupt studiile, au venit înapoi în țară. Tatăl meu a fost numit la facultatea de drept. a predat și la școala de război al Academiei Militare pentru studenții militari și a predat și la ofițerii jandarmeriei. În plus a fost cercetător și consilier la Consiliu Legislativ până când au venit comuniștii și când a fost dat afară cu tot grupul de profesori care arăteau acel grup, mulți din grupul de profesori au intrat la institutul juridic refăcut de comuniști. Și tu te-ai născut în 1927. Da. Ai copilarit în București. M-am născut în București. Da. Da. Dar vreau să spun că don Goroz i-a dat un telefon lui tata și a spus, nene, coane, Georgie, că uite, s-a reînființat institutul ăsta și suntem foarte bine plătiți uite aproape 2000 de lei pe lună și tata a spus dragă cum îl spunea lui Don Goros eu dragă Vintilica eu am luptat în războiul întâi am făcut România mare și n-am să mă duc Duc acum să lucrez la acest institut comunist care toți distrug România, care eu am făcut România mare și din cauza asta prefer să rămân cu o pensie de 540 de lei. De ce ai făcut dreptul? Așa a vrut tata? Dreptul? Păi nici nu puteam să gândesc altfel decât faptul că așa a vrut tatăl meu și… Și am făcut școala primară acasă, după ce am făcut liceul la călugărițele franțuzești Notre-Dame de Sion. Când ne-am mutat cu casa aici unde locuiesc acum în Irmașului, m-au mutat de la călugărițe care erau tocmai pe Bulevardul Pache, aici la grădina Icoanei, unde am avut… directoare pe domnișoara Malaxa, sora lui vestitului industriaș Malaxa. Și aici s-a închis școala în aprilie, 4 aprilie 44, din cauza bombardamentelor. Și cum s-a închis anul școlar mult mai devreme, m-am gândit să fac ultimul an de liceu al clasa 8-a, în timp și mi-am dat bacaloreatul la Craiova în 44-45 la școala Elena Cuza. Deci bacaloreatul l-am luat la Craiova. Ți-ai dat seama atunci când ai avut 18 ani că vine dezastru peste noi? A, bineînțeles că da, pentru că la 31 decembrie 1947… Fără faimoasa monarhie românească, care a durat 25 de ani, singura perioadă interbelică, singura perioadă bună a României de la 5.000 de ani în urmă, de la Boerebista și Decebal, unde totdeauna am fost sub Austro-Ungaria, sub Ruși, sub Imperiul Otoman. până când am avut umirea principatelor și până a venit monarhia. România a avut o perioadă bună, glorioasă, recunoscută, respectată, bogată și prosperă 25 de ani, dacă stai să te gândești. Și în 31 decembrie 1947 România a devenit Republică Populară. Lucru pe care l-am trecut. Și vreau să spun că spre deosebire de străbunicul meu, Constantin, care a trăit nașterea României și ridicarea României până la monarhie, eu am trăit de la monarhie în jos. Cu venirea tankurilor rusești în 1944, pe care le-am întâlnit personal la Craiova, trei întâmplări am avut cu ei. într-un detaliu din lipsă de timp, apoi am trăit primul guvern comunist alu Groza din 6 martie 1945, după aia am trăit desfințarea monarhiei în 1947, după aia am trăit naționalizările din 1948 cu toate arestările posibile și după aia am trăit din ce în ce naționalizările. caselor și pământului și de unde urma să fiu o fată foarte bogată cu toate pământurile ale neamului boeresc și din partea mamii a moșierilor, eram săracă lipită pământului. Dar înainte de a încheia vreau să vorbesc și de familia mamei, că de familia tatei am încheiat, mă aveam despus ultimul copil. Nicolae. Nicolae a făcut studiile la Viena, nu a fost căsătorit, s-a ocupat puțin de moșia de la sărbătoarea care era aproape de… Era ultimul fiu al lui Constantin Vrăbiescu. Adică după Iulian Vrăbiescu, după Iorgu bunicul meu, după Paulina care era născut în măritată Borboreanu, el era ultimul. Dar el a călătorat Și călătorind a văzut mai mult din America decât am apucat eu pentru că el mergea peste tot pe când eu stăteam lipită la New York pentru că acolo lucram. Așa iar faptul că el scria tot ce vedea lui Paulina din cu care era el foarte apropiat sora lui Paulina Voreanu când au venit cu. Când a venit mitropolia de a preluat casa lui Borboreanu, în subsol s-a găsit toată arhiva. Și ăia care s-au dus și au văzut și-au dat seama de aceste scrisori toate aranjate. Și-au chemat editura Alma, unde editorul Ion Vulpe a luat și-a făcut o carte care se numește, se numește, se numește… Se numește Un Craiovean pe Meridianele Globului, pe care a publicat-o în 2007. Și acolo arată tot ce a văzut nenea Nae, care nefiind căsători, când a fost bătrân, a fost îngrijit de tatăl și de fratele lui, și a murit la noi în casă în intrarea armașului în 1946 deci cu el am fost foarte atent acuma familia mami, ea era născută Cionea când bunica mea Vasile Mirica era străbunicul meu din partea mami acest a făcut studiile la Brașov și după aia a făcut studiile la Anver, economia, Academia Economică la Anver. Acolo a văzut cum se face o avere și într-adevăr când la Adrianopole s-a dat drumul la Dunăre, că România putea să facă comert pe Dunăre, el trimitea The Livestock, adică că animalele care le creștea le trimitea la Viena unde erau vândute, acolo să ducea și cumpăra cele mai frumoase mobile posibile și le aducea înapoi la Craiova unde erau vândute și chiar la București și peste tot. Și el a făcut o avere imensă, a cumpărat vreo 2000 de hectare de pământ la Bârca, lângă Segarcea, unde se află acum domeniile coroanii cu vinuri vestit al lui Mihai Angel. Așa. unica mea Lucreția, Marinică, care a făcut și el ca tatălui studiile la Anvers și a fost un filantrop mare în Craiova și a contribuit la tot felul de clădiri din Craiova și în afară de asta era Maria, cea mai învârstă. Această Maria… a fost măritată cu Ștefan Marincu de la Calafat. Acesta se ocupa de imensa proprietate care se numea ale marincilor, care avea 15.000 de hectare. Și atunci, la un moment dat, când ei s-au căsătorit, s-au… gândiți să clădească o casă și au clădit în Calafat un palat care, până la urmă, actualmente este Muzeul de Artă al Calafatului. Din ce cauză n-a fost naționalizat? Pentru că. cauza molimii de tuberculoz de la calafat din cauza sora cea mica, mamii mele, a murit că am pomenit acest lucru și din care cauza mama cu sorsa au fost crescute în Elveția ca să aibă aia în pune. El, Ștefan Marincu, s-a îmbolnăvit și el de Sfântul Iisus. tuberculoză. Și atunci a convenit cu Maria, nevasta lui, ca acest palat să-l lase municipiului Calafat, argumentând că are foarte mulți frați și dacă el moare, o să-i facă tot felul de procese vrând să preia ei acest palat. Și atunci ea a fost de acord și Și palatul a fost dat municipiului datorită cărui fapt el a fost și un fel de spital în timpul războiului. Și, pe urmă, a devenit muzeul de artă și vă recomand să mergeți când aveți drum pe acolo. Deci ăsta sunt bunicul din partea mamei. Din partea mamei. Și mama? Mama a fost bunica mea, Lucreția, care… era sora cea mică a lui Maria Marincu, sora cea mică, Lucreția. Lucreția s-a căsătorit cu Anastase Cionea, care era și el proprietar, a cumpărat moșia de lângă Caracal, de la romanați, și era mare amator de cai, nu știu ce, și avea și acolo vreo 2000 de hectare de pământ. Când s-a născut mama? Mama, 1892. Înseamnă că era în același an în care s-a născut tatăl, Gheorghe. Tatăl s-a născut în 1892 și Nicolae în 1893. 1993. Mama, puțin mai puțin. Păi nu, mama trebuia să fie născută mai demult. Dacă mă lași, mă uit. La timpul bolșevicilor, când au venit bolșevici, aveau deja 30 de ani. Da, bineînțeles. Mă uit acum. Și mama mea s-a căsătorit în 1925 cu tata. Tata s-a născut în 1892. E posibil să se fie născut în aceeași an amândoi? Mama era puțin mai mică decât tata. Au un pic mai mic. și atunci tu te-ai născut în 1927 eu m-am născut în 1927 divorțul lor a fost în 1932 de ce au divorțat? au divorțat să spun de ce pentru că tata dimineața era la facultate și preda acolo-acolo după masă stătea acasă și discuta cu toți colegii lui codul penal, ce cuvânt să pună, ce să facă să facă cum să facă. Iar mama venită din Elveția, unde îi plăcea să fie primită, să ducă la baluri, să facă, să dreagă, stătea acasă, săraca și brodaș, să plictisea. Și atunci, la un moment dat, a plecat, pentru că ea era o femeie foarte voluntară și știa exact ce vrea să facă și a aflat că moșia de la tatăl ei, nu era bine îngrijită și atunci a hotărât să meargă la Craiova, la mama ei, bunica mea Lucreția, care între timp rămăsese văduvă, ce o ne-a murit foarte devreme, la fel ca și bunicul meu Iorgu. Amândouă bunicile au rămas văduve, bunica din partea tatăi a rămas cu doi băieți, bunica din partea mamii rămăsese cu două fete și bunica tatii nu s-a mai recăstorit niciodată pe când astălaltă s-a recăstătorit cu Nicolae de Fleury. E drept cu nume franțuzez pentru că familia lui venise în timpul regelui Carol I care fusese consul în timpul acela în România. Îți propun că am parcurs. deja trei sferi din timp, să trecem la perioada comunistă. Ce ai făcut tu? Ce a făcut tata? Ai terminat facultatea de drept a Universității București în 1949. Eu am terminat în 49. Nu mi-au dat diploma comuniștii decât în 53 ca să nu practic, juridic, pentru că am învățat cu vechii profesori și toate seria mea și alte serii am primit diplomele după 3-4 ani de zile și atunci am făcut, trebuind toate naționalizate cu stabilizarea leului, cu tot, nu mai aveam nimica asta am văzut, din punct de vedere financiar nu mai aveam nimic și atunci am făcut școala de normatori și am lucrat pentru drumul urzicen Slobozia și și normam muncitorii care făceau coastele drumului de la Urzicea în la Slobozia. Am reușit să mă transfer la București la Institutul de Proiectări care se numea IPSR care era locat pe Calea Victorii vis-a-vis de strada care ducea spre piața Amzei. Și acolo am lucrat până în 1950. 54. Dar averile când le-or confiscat? A? Averile când le-or confiscat? În 48. În 48, da. 49, da. Și confiscate. Dar locuiam acolo până ne-a dat afară. Pe armașului. Din armașului ne-a dat afară în 49. Și după aceea Dar toate aceste instituții unde am lucrat erau sovroame, pentru că toată industria românească a fost preluată de staliniști, de comuniștii lui Stalin și toate instituțiile se numeau sovroame. Sovrom construcție, sovrom medical, sovrom… Pentru niște mai tineri, astolele corporații. Corporații, da. Însă în 1957, Și patru corporațiile astea sovroame au fost desfințate și le-a preluat statul român. Când l-a preluat statul român, el a împărțit aceste sovroame și salariații erau împărțiți. Eu împreună cu vreo 2-3 colegi am fost trimiși la Institutul de Proiectare al Ministerului de transporturi care este lângă gara de nord și acolo l-ai cunoscut pe Focșeneanu acolo, da, stai puțin și am lucrat la început sus la etajul 8 la Institutul de Proiectări când Gheorghiu Dej și-a dat seama că nu mai poate să hrănească poporul român pentru că nu să mai toți săranii și toate industriile agricole nu mai funcționau, nu se mai producea nimic și el atunci a vorbit cu președintele Johnson ca să-i livreze niște vapoare cu grine și Johnson i-a spus ți le trimit cu o condiție să-i liberezi toți deținuți Și atunci Dej a trebuit să desfințeze deținuții politici în 1964 și în felul ăsta deja ministerele au început să facă oficii de drept internat. Când ți-ai reluat profesia de… stai puțin jurist atunci m-au obligat să plec de la institutul de proiectări cadrele m-au obligat să plec de la institutul de proiectări la noul oficiu înființat atunci în minister și acolo am lucrat până în și eram în birou cu Făgărășanu. Am ajuns la ce vrei ai tu. Nu Focșaneanu, Făgărășanu. Așa și deja erai juristă. Recunoscută? Și acolo eram. Pentru că ei au văzut. Eu am vrut să refuz pentru că știam că mama mea fusese arestată în 48 din cauza, dacă vrei am să-ți spun, și atunci eu în curiculum vite am evitat să scriu o mulțime de lucruri despre mine și când ministerul a vrut să înființeze acest oficiu internațional s-a uitat să vadă cine are diplome juridice în plus eu mai aveam și limbi străine, germană, engleză angleză și franceză. Și atunci au venit de la cadre și m-au obligat să mă duc. Eu am refuzat. Și atunci ministrul Blumenfeld m-a chemat la el în birou și mi-a spus pentru ce nu vrei să fii? Eu mâine te numesc. În clipa aia m-am gândit dacă să-i spun motivul. Pentru că dacă spun adevărul, poate că el trebuie să mă dea afară a doua zi. Dacă tac din gură, poate nu să cerceteze și o să continui să am un salariu. Și mama totuși de ce a fost arestată? De chiabură sau de ce? Mama mea când s-a căsătorit cu Radian, care era avocat la Craiova, a fost un ministru propagandii în guvernul Argetoianu. Și el și Și atunci au închiriat o locuință lângă Cismigiu, lângă statul major. El a murit pentru că fuma enorm de mult și a murit de cancer aici în gură și la falcă. Și mama a rămas văduvă. Și atunci de la statul major au venit și au rechiziționat camere din apartament care era mare și frumos, că era închiriat. Și la un moment dat a venit un militar și a spus, Doamna Radian, noi observăm că după acest război al doilea, Anglia și cu America nu se mai ocupă deloc de România. În schimb ne-a lăsat pe mâna rușilor. Și noi de la statul major am întocmit un memoriu către Comisia Americană, că pe vremea aia nu erau încă ambasade, dar eu militar mi-e foarte greu să mă duc să o depun. Și mama a zis, dă-mi dragă scrisoarea că mă duc eu. Avea un mic de cave, s-a dus la poarta acelei comisii. Și la poarta acolo a depus ăla, a înregistrat, i-a dat că a primit scrisoare, a venit înapoi, i-a dat lui ăla înregistrarea și după trei zile probabil au urmărit-o, că cine s-a apropiat de comisia aceea americană era urmărit. Și având numărul mașinii am văzut cine e, cum e, i-au făcut perchiziție sigur că n-au găsit nimic. Dar imediat au arestat-o, au băgat-o la pușcărie, la închisoare, i-au deschis un proces personal care l-a inclus în marele proces bujoi, dacă ai auzit vreodată, și atunci a fost condamnată pentru 5 ani. A făcut 4 ani din 5 și după… Doi ani de zile, având domicilul obligatoriu, ea s-a dus la Craiova să o revadă pe mama ei, pe bunica mea Lucrețea. Și acolo în Craiova se făceau tot felul de ședințe de spiritism să se afle când scapă România de comunism. Și la una din acele ședințe de spiritism, A avut loc chiar la bunica mea în casă, când am fost și eu prezentă, că venisem peste weekend să o iau pe mama să o aduc înapoi la București ca luni dimineața să semneze acolo că avea domiciliu obligatoriu. Și mama a zis nu viu luni, viu marți, că luni e altă ședință la profesorul formator. Bun, și ce ai văzut în ședința aia de spiritism? Și atunci, în urma acestei ședințe, Ghia Nevenin au arestat-o a doua oară, fiind recidivistă, i-a dat 10 ani și din 10 ani a făcut, nu știu cât, All Together a făcut 13 ani și a stat în 13 pușcări. Niercurea Ciuc, Mislea. Rad, toate-toate pe care mi le-a înșirat mai târziu. Mama mea a ieșit când au dat drumul la toți toți în 64. Asta în 64. Ea a venit pe 31 31 iulie 64. Atunci i-a dat drumul și lui Arlet soția lui Coposu. Exact. Exact. Nu în ce arzi. Eu am primit un telefon ca să mă duc la gara să o iau și când m-am dus la gara acolo n-am să uit niciodată. Erau toți veniți din diversele pușcării la București și stăteau toți cu niște boccele așa și când te uitai așa era ca un câmp de ciuperci. Cum s-o găsesc eu? după mama dintre ei. Ea a fost deșteaptă și s-a ridicat în picioare. Și atunci, așa, uitându-mă la distanță, parcă am recunoscut-o, am început să merg așa, vai de capul meu, păntre oameni ca să nu-i deranjez. Am ajuns la ea și culmea, culmea, fiind în acea atmosferă de dezastru din pușcăriile astea, mă, Mama în picioare, slăbită într-un costum care îl cunoșteam când a fost arestată, care curgea pe ea din cauza că era așa de slabă, cu un păr lung pe spate, prins cu o spoară la spate. În situația asta ridicolă, ea îmi spune «Monile, je suis tellement contente que tu es venu», adică în franțuzeste, că rămâs exaustiv. Sese din Elveția, înțelegi. Era o discrepanță între ce ieșea ei pe gură și unde ne aflam de extraordinară ca idee, ca discrepanță între comunism și ce fusesem înainte. Am luat un taxi, am venit cu ea acasă. În 65, eu cu soțul meu, Rudi, am plecat în… în America i-am găsit o locuință unde ea lângă Cismigiu a continuat să dea lecții de franceză ca să câștige ceva și eu îi trimeteam pachete ca să aibă ce să vândă minutul 5-5 suntem suntem în minutul 5-5 deja pe Rudi unde l-ai cunoscut? când m-a dat afară din minister de din cauza că până la urmă mi-au găsit toate antecedentele din hectarele, miile de hectare din Craiova, plus că mama era în cămpușcărie. Am fost dată afară dintr-o întâmplare nemaipomenită, nu mai intru în detalii. Peste cinci zile mi-am găsit slujba la o cooperativă care se numea Deconstrucții Normatoare și acolo am fost… am angajată și trebuia să merg pe șantier să văd ce lucrează oamenii. Deci la început ai fost pontatoare și după aia ai fost o perioadă scurtă? Nu, normatoare. Tot normatoare? Normatoare, da. Și juristă câți ani? Păi una la unul din șantiere acolo lucra Rudi, l-am cunoscut că el lucra la aceeași la același sector împreună cu unde eram eu sectorul numărul 1 a cooperativei și printr-o prietenă comună ne-am cunoscut mai bine și până la urmă după un an de zile ne-am căsătorit aici în România și după 5 ani de zile am căpătat permisiunea când a plecat Dej la un an după venirea lui Ceaușescu el a vrea relații bune, externe, așa, și până la urmă am venit. El fiind sportiv de performanță. Da. Am plecat în America și am ajuns… Pe cum vor lăsați să plecați? Cum vor lăsați să plecați? Ne-a lăsat să plecăm în 15 noiembrie 65 și am ajuns în America după ce am stat 5 luni de zile la Roma până am căpătat aprobarea viza americană. Dragilor, încheiem prima oră de discuție. Urmează partea americană și partea despre laborioasa activitatea sa publicistică. Simona Vrăbiescu, Kleknar, 1990. de ani s-a întors sau se va întoarce să se odihnească în pământul strămoșesc în miile de hectare. La anul. Mii de hectare. Să vedem cât au recuperat din ele. Când? Cât ai recuperat din miile de hectare? Când s-a dat înapoi s-a dat înapoi 50 de hectare și am luat 50 de hectare de la tata, 50 de hectare de la nenea Nae, fiul cel mic al lui Constantin Vrăbiescu, după aia am luat 50 de hectare de la mama. Deci ești boieroică, ai 150 de hectare. 150 de hectare, da. Bravo. Am luat. Să ne vedem cu bine. Urmăriți-o, căutați-o, Simona Vrăbiescu, clecnăr, membră a Partidului Republican din Statele Unite ale Americii. mare trumpistă, ascultați opiniile care sunt senzaționale.”