De ce să vorbim doar despre șpaga la doctor și nu despre șpaga la polițist, la ospătar, la profesor, la frizer etc? Pentru că, la ospătar, de exemplu, lăsăm bacșiș, nu zicem că îi dăm șpagă. Cum le-am putea sorta pe căprării? Ar suna degradant să spunem că lasăm bacșiș la doctor. Banul care se oferă ca mulțumire față de ceea ce am primit, este șpagă? Când este doar o atenție din partea pacientului, și când devine șpagă?
